Ce este un fus orar?

Extinderea transportului și a căilor de comunicaţii în timpul secolului al XIX-lea a creat nevoia existenţei unui sistem de pontaj unificat care in ziua de azi este un fus orar. Ora exactă a României s-a pliat pe acest sistem. Înainte ca ceasurile să fie inventate, oamenii cuantificau timpul folosind diferite instrumente pentru a observa zenitul Soarelui, la prânz. Cele mai vechi sisteme de măsurare a timpului cunoscute sunt cadranele solare și ceasurile de apă.

Ceasul cu pendul a fost inventat şi dezvoltat în timpul secolului al XVII-lea şi aceste ceasuri au fost suficient de precise pentru a fi folosite pe mare, pentru a determina longitudinea și pentru măsurarea timpului științific în secolul al XVIII-lea. În anul 1764, ceasornicarul englez John Harrison, a descoperit că un ceas, ar putea fi folosit pentru a localiza poziția unei nave pe mare, cu o precizie extraordinară. Cronometrele, care măsoară timpul cu precizie, în ciuda mișcării sau condițiilor variabile, au devenit un instrument popular printre numeroşii comercianţi marinari în timpul secolului al XIX-lea. Totuși, chiar și după dezvoltarea noţiunii de longitudine, multe orașe au rămas pe ceasurile ce aveau la bază procesul apus-răsărit. Zorii și amurgul apar la momente diferite, dar diferențele de timp între locațiile îndepărtate au fost vizibile înainte de secolul al XIX-lea, din cauza timpului de călătorie și distribuţia mesajelor pe distanțe lungi. Măsurarea timpului după sistemul solar local a devenit din ce în ce mai complex, deoarece căile ferate şi sistemele de comunicaţii au fost imbunătăţite .

Implementarea unui fus orar la nivel internaţional

Căile ferate americane aveau un mod divers de a monitoriza ora exactă. Fiecare stație de tren avea stabilit propriul ceas, ceea ce făcea dificilă coordonarea mersului trenurilor. Datorită acestui decalaj, calculul timpului a devenit o problemă serioasă pentru persoanele care călătoreau cu trenul (uneori sute de kilometri într-o zi). Operatorii noilor linii de cale ferată aveau nevoie de un nou plan de timp, care putea oferi un program uniform al trenurilor pentru plecări și sosiri. Marea Britanie, care adoptase deja un sistem propriu de timp standard pentru Anglia, Scoția și Țara Galilor, a ajutat la conceperea unui consens internaţional pentru fusuri orare globale în anul 1884. Sir Sandford Fleming a fost unul dintre personalităţile cheie care au contribuit la dezvoltarea unui sistem mondial satisfăcător de menținere a timpului. Acesta a susținut adoptarea unui timp standard în conformitate cu zonele de timp stabilite. De asemenea, el a contribuit major la realizarea Conferinței Internaționale Meridian în 1884, unde a fost adoptată ora standard.

Conferința Internațională Meridian care a avut loc în Washington DC, în Statele Unite ale Americii, a adoptat o propunere în octombrie 1884 care a susţinut faptul că meridianul de longitudine și timpul trebuie să fie combinate într-un element comun, care trece prin centrul instrumentului de tranzit, de la Observatorul Greenwich din Regatul Unit. Prin urmare, la această conferința s-a stabilit meridianul Greenwich, ca prim meridian și Greenwich Mean Time (GMT) ca standard de timp pe tot globul. Observatorul Greenwich a produs date de cea mai înaltă calitate pentru o lungă perioadă de timp. GMT a devenit, astfel standardul de referință. Prin urmare fusele orare au o mare importanta in viata noastra.

Mai detaliat despre fusele orare cititi pe Wikipedia.